Acum 1 an și ceva începuse moda de a citi 50 Shades of Grey și la noi în Moldova. Nu cunosc vreo persoană să nu fi auzit de cartea respectivă, evident după ce în SUA se făcuse așa o mare zarvă. Eu, copilă de 20 de ani, mereu în căutarea a ceva nou și cu cele câteva fire de ipocrizie ce mă tentau să fiu în rând cu lumea, nu am ezitat să caut trilogia, întâi pe net, apoi prin librăriile orașului. Deci, a fost cea mai proastă investiție pe care căpșorulul meu aparent rațional o făcuse. Am mai trecut prin experiențe similare, când am cumpărat fără ezitare cărți foarte promovate, ca în cazul capodoperei lui Haruki Murakami 1Q84, dar romanele maestrului japonez mi-au oferit cea mai savuroasă experiență literară după Enigma Otiliei de Călinescu. În cazul 50 Shades of Grey a fost un fail. Cărțile, atât de promovate peste ocean, și-au obținut notorietatea doar grație faptului că sunt mai diferite. Explic, mult erotism, sado-mazo&stuff. Și da, devenind un trend, s-a depistat o tendință vădită a moldovencelor de a citi romanul. Pentru că moldovencele vor să fie și ele în rând cu lumea. Cărțile respective au fost inițial adresate unui segment de cititori bine-definit în SUA, casnicelor cu vârtsa cuprinsă între 30-50 de ani care duc dorul unor picanterii măcar virtuale (aici literare), în reprizele între prepararea cheesecakeurilor și grădinăritul. Pe tărâmul mioritic, am observat o tendință a adolescentelor de a se orienta vizibil spre roman. Cu lozinca Citesc deci sunt sexy, domnișoarele noastre au reluat stilul boem de a citi prin transport sau parcuri, atașând neapărat și o poză Instagramuită a coperții cărții. Într-un moment de curiozitate dusă la extrem, cu niște așteptări relativ grandioase, am început să citesc , dar pagina 150 a rămas marcată până acum. Pînă acolo mi-am torturat creierul în sesiuni scurte de autodegradare pe care mi le administram forțat. Nu-mi săriți în cap spunând că sunt slabă de fire. Nu mă intimidează conținutul erotic al cărții, nu sunt conservatoare, nu e sexul o temă tabu pentru mine, dar cartea respectivă e o risipă de celuloză, și m-aș înrola în Greenpeace doar pentru a obține o restricție la tipărirea romanului. Nu o să primești nici o idee coerentă, nu o să-ți cultive vreo valoare, nu o să te inspire spre ceva. Și nici nu e un îndrumar spre o viață sexulă mai bună, o să rămîi la fel de frustrat sexual și după ce finisezi romanul. Cartea se citește ușor, nu vei întâlni metafore care să-ți supraîncălzească cei 2 neuroni rămași intacți și nici nu o să te împingă să consulți DEXul pentru a găsi explicația unui neologism. În cel mai bun caz o să-ți umezești chiloții. Fetelor care o citesc, lăsați показуха că nu citești În căutarea timpului pierdut de Proust.
Nu citi ce-ți bagă pe gât mass-media, nu lăsa niște topuri să-ți dicteze trendurile în materie de cărți. Viața e prea scurtă pentru a consuma fiecare h**nea.
Cărțile le-am comandat de pe un site românesc, toate 3 simultan, primind o reducere pentru comanda en gros. Volumul 2 și 3 au rămas ambalate, după 1 an.
Blogul unei realiste 